Stingătorul pentru casă se alege după clasele de incendiu pe care le poate stinge, marcate pe etichetă cu literele A, B, C, D și F. Pentru o locuință obișnuită, cel mai versatil este stingătorul cu pulbere de tip ABC, de 2 până la 6 kg, completat în bucătărie de o pătură ignifugă. Un stingător nu înlocuiește evacuarea: este util doar pentru un foc mic, prins în primele secunde.
Ce înseamnă clasele de incendiu de pe stingător?
Clasele de incendiu arată ce material arde, iar fiecare stingător poate fi folosit doar pentru clasele marcate pe el. Simbolurile sunt desenate pe etichetă, alături de litere.
- A: materiale solide care fac jar, precum lemnul, hârtia, textilele și mobila.
- B: lichide inflamabile, precum benzina, solvenții, vopselele și alcoolul.
- C: gaze inflamabile, precum gazul natural sau cel din butelie.
- D: metale care ard; rar întâlnite în locuințe.
- F: uleiuri și grăsimi de gătit aprinse în tigaie sau friteuză.
Echipamentele electrice nu au o literă proprie. Pe stingătoarele care pot fi folosite pe aparate sub tensiune apare o mențiune separată, cu tensiunea maximă și distanța minimă de lucru.
Ce tip de stingător se potrivește într-o locuință?
Pentru o locuință se potrivește de regulă stingătorul cu pulbere ABC, pentru că acoperă majoritatea situațiilor. Celelalte tipuri au avantaje în locuri anume.
| Tip | Clase uzuale | Potrivit pentru | Limitări |
|---|---|---|---|
| Pulbere ABC | A, B, C | Casă, garaj, mașină | Murdărește mult, reduce vizibilitatea, afectează electronicele |
| Dioxid de carbon (CO2) | B, aparate electrice | Birou, tablou electric | Slab pe lemn și textile; periculos în încăperi mici închise |
| Spumă | A, B | Casă, atelier | Nu se folosește pe ulei de gătit decât dacă are marcajul F |
| Agent pentru clasa F | A, F | Bucătării cu friteuză | Mai rar în locuințe |
Mărimea contează: un stingător de 1–2 kg se golește în câteva secunde și ajunge pentru mașină sau bucătărie, în timp ce unul de 6 kg oferă timp de lucru mai lung pentru o casă cu etaj sau pentru garaj.
Cum se stinge uleiul aprins în bucătărie?
Uleiul aprins se stinge prin acoperirea vasului cu un capac sau cu o pătură ignifugă și oprirea sursei de căldură, niciodată cu apă. Apa ajunsă în uleiul încins se transformă instantaneu în abur și aruncă uleiul aprins în jur. Vasul acoperit se lasă pe loc până se răcește complet. Aceeași prudență se aplică aparatelor de gătit cu rezistență, inclusiv unui grill electric folosit intens, care se scoate din priză înainte de orice intervenție.
Cum se folosește corect un stingător?
Stingătorul se folosește de la 2–3 metri, cu jetul îndreptat spre baza flăcărilor, nu spre vârful lor. Pașii sunt aceiași la majoritatea modelelor:
- Se scoate siguranța (știftul) de la mâner.
- Se îndreaptă furtunul sau duza spre baza focului.
- Se apasă complet mânerul.
- Se mătură zona cu jetul, dintr-o parte în alta, până se stinge focul.
Persoana care intervine stă cu spatele spre ieșire. Dacă focul nu scade după primele secunde sau fumul se îngroașă, încăperea se părăsește, ușa se închide și se sună la 112. La stingătorul cu CO2, cornul de evacuare nu se ține cu mâna, pentru că se răcește puternic.
Unde se montează stingătorul în casă?
Stingătorul se montează pe perete, aproape de ieșire și la vedere, la o înălțime care permite apucarea lui rapidă. Locul potrivit este pe traseul spre ușă, nu chiar lângă aragaz, unde poate deveni inaccesibil tocmai când este nevoie de el. Într-o casă cu etaj este util câte un stingător pe nivel, plus unul în garaj sau în atelier.
Pentru spațiile comerciale, numărul și tipul stingătoarelor fac parte din evaluarea riscurilor, la fel ca celelalte măsuri descrise în articolul despre analiza de risc pentru siguranța companiilor.
Cât de des se verifică un stingător?
Un stingător se verifică vizual lunar și se revizuiește periodic la o firmă autorizată, de regulă anual sau la intervalul trecut pe etichetă. La verificarea lunară se urmăresc trei lucruri: acul manometrului în zona verde, siguranța la locul ei cu sigiliul intact și lipsa loviturilor sau a ruginii pe recipient. Un stingător folosit chiar și parțial se reîncarcă sau se înlocuiește, pentru că presiunea rămasă nu mai este de încredere.
Etichetele de verificare și facturile de revizie sunt utile și la o eventuală daună, alături de documentele cerute de asigurator, explicate în ghidul despre ce acoperă polița pentru bunurile din spațiul comercial.
