Analiza ABC a stocurilor împarte produsele unei firme în trei grupe, după cât contribuie fiecare la valoarea totală vândută sau consumată într-o perioadă. De regulă, un număr mic de articole aduce cea mai mare parte din valoare, iar restul, deși numeros, contează puțin în bani. Metoda arată unde merită investit timp de control și unde ajung regulile simple.
Ce este analiza ABC a stocurilor?
Analiza ABC a stocurilor este o clasificare a articolelor din stoc după valoarea lor anuală, calculată ca produs între cantitatea vândută sau consumată și costul unitar. Ea pornește de la observația, valabilă în majoritatea firmelor, că valoarea este distribuită foarte inegal între produse. Clasificarea nu spune care produs este „bun” sau „rău”, ci cât de multă atenție cere gestionarea lui.
Metoda se aplică în magazine, ateliere sau depozite de piese, cu condiția ca datele de vânzare și de cost să existe pe articol.
Ce praguri se folosesc pentru grupele A, B și C?
Pragurile cele mai folosite pun în grupa A articolele care adună aproximativ 70–80% din valoare, în grupa B următoarele 15–25% și în grupa C ultimele 5–10%. Procentele nu sunt fixe; fiecare firmă le ajustează după numărul de produse și după cât de concentrate sunt vânzările.
| Grupa | Parte din valoare (orientativ) | Parte din numărul de articole (orientativ) | Nivel de control |
|---|---|---|---|
| A | 70–80% | 10–20% | Strict, verificare frecventă |
| B | 15–25% | 20–30% | Moderat, verificare periodică |
| C | 5–10% | 50–70% | Simplu, reguli automate |
Cum se face analiza ABC pas cu pas?
Analiza ABC se face într-un tabel cu câte un rând pentru fiecare articol și durează câteva ore chiar și pentru câteva sute de produse.
- Se alege perioada. De obicei ultimele 12 luni, ca sezonalitatea să nu deformeze rezultatul.
- Se calculează valoarea anuală a fiecărui articol: cantitatea ieșită din stoc înmulțită cu costul unitar de achiziție.
- Se ordonează articolele descrescător după această valoare.
- Se calculează procentul cumulat din valoarea totală, rând cu rând.
- Se trasează limitele: articolele până la pragul ales pentru A, apoi cele pentru B, iar restul intră în C.
Rapoartele de vânzări pe produs, pe care le oferă multe programe de gestiune și casele de marcat moderne, sunt sursa cea mai comodă pentru primii doi pași.
Cum se gestionează diferit fiecare grupă?
Fiecare grupă primește un regim de control proporțional cu banii pe care îi reprezintă.
- Grupa A: inventar pe bucată la intervale scurte, comenzi calculate atent, stoc de siguranță mic și urmărit, negociere periodică cu furnizorii.
- Grupa B: verificare lunară sau trimestrială și praguri de reaprovizionare stabilite pe baza consumului mediu.
- Grupa C: comenzi mai rare și mai mari, stoc de siguranță generos, inventar o dată sau de două ori pe an.
Logica este aceeași cu cea din optimizarea operațiunilor logistice și a lanțului de aprovizionare: efortul se concentrează acolo unde o greșeală costă cel mai mult.
Ce greșeli apar frecvent în analiza ABC?
Greșeala cea mai frecventă este clasificarea după prețul unitar în loc de valoarea anuală. Un produs scump care se vinde o dată pe an poate ajunge în grupa C, iar unul ieftin vândut zilnic în grupa A.
Alte erori întâlnite des sunt folosirea unei perioade prea scurte, ignorarea produselor noi, care nu au încă istoric, și tratarea clasificării ca definitivă. Un articol din grupa C poate fi totuși critic: o garnitură ieftină fără de care nu se poate livra o lucrare nu are voie să lipsească, indiferent de valoarea ei.
Cât de des se refac grupele ABC?
Grupele ABC se refac de regulă o dată pe trimestru sau o dată pe an, iar mai des în afacerile cu sezonalitate puternică sau cu gamă care se schimbă repede. Comparația între două clasificări succesive este la fel de utilă ca rezultatul în sine: produsele care coboară din A în C semnalează o cerere în scădere și un risc de stoc imobilizat.
Cum se combină analiza ABC cu alte criterii?
Analiza ABC se combină frecvent cu analiza XYZ, care împarte articolele după cât de stabilă este cererea: X pentru cerere constantă, Y pentru cerere variabilă și Z pentru cerere neregulată. Un articol AX, valoros și previzibil, se poate aproviziona aproape automat, în timp ce un articol AZ cere atenție la fiecare comandă.
Pentru stocurile ținute într-un spațiu comercial contează și riscul fizic, nu doar cel financiar. Valoarea mărfii din grupa A este un reper bun la verificarea sumei din asigurarea bunurilor din spațiul comercial, astfel încât polița să acopere stocul real din perioadele de vârf.
